Mănăstirea Crasna

Mănăstirea Crasna este situată în satul Schiulești din comuna Izvoarele, la 50 km nord de Ploiești, fiind construită în pădure, lângă râul Crasna, la poalele munților Ursoaia.
Mănăstirea Crasna a fost întemeiată probabil de câțiva sihaștri de la Valeni la începutul secolului al XVIII-lea. Prima atestare documentară, un act de donație în care se arăta că aici era un schit de călugări având o biserică de lemn, datează din anul 1745.
Zidirea actualei biserici a început în anul 1824 şi a fost sfiinţită în 1828, aceasta a fost ctitorită de postelnicul Constantin Potlogea, ca biserică de mir pentru satul Băjenari, unde se refugiaseră locuitorii din împrejurimi după 1821, din cauza năvălirii turcilor.
Primul stareț al schitului a fost chiar ctitorul Constantin Potlogea, călugarit cu numele de Chelasie. Constantin era fiul preotului Radu Potlogea, care îi lăsase o frumoasă avere drept moștenire. Chelasie doneză schitului moșia sa și construiește chilii din lemn pe care le populează cu călugări aduși de la Cheia şi Ciolanu.
Pictura bisericii a fost executată de către Costache Eliadie în anul 1834.


În 1836, Nicolae, singurul fiu al starețului Chelasie, se călugărește după moartea soției, cu numele de Nil monahul și donează și moșia sa schitului. Starețul înființează aici o școala pentru copiii din satele vecine, care, în timpul cursurilor, stăteau în internatul schitului pe cheltuiala acestuia.
Secularizarea averilor mănăstirești în 1864, face ca schitul să decadă și cei 2-3 călugări care au mai rămas l-au închinat mănăstirii Cheia și i-au schimbat și numele în schitul Crasna.
În 1920, când mai avea un singur călugar, mănăstirea a fost jefuită de ocnașii de la Slănic. Din1964 schitul a început să se refacă, grație stareților Nicodim, Ghedeon și Galaction.